- a fi cu ochii în patru
- to mind one's eyeto have one's weather eye opento have all one's eyes about one.
Română-Engleză dicționar expresii. 2013.
a fi cu ochii în patru
Look at other dictionaries:
patru — PÁTRU num. card., s.n. 1. num. card. Numărul care, în numărătoare, are locul între trei şi cinci şi care se indică prin cifrele 4 şi IV. ♢ (Cu valoare adjectivală) Patru scaune. ♢ Patru clase = (în vechea organizare a învăţământului) a)… … Dicționar Român
ochi — ALBUL ÓCHIULUI s. v. sclerotică. Trimis de siveco, 17.03.2009. Sursa: Sinonime LUMEA ÓCHILOR s. v. pupilă. Trimis de siveco, 18.02.2009. Sursa: Sinonime OCHÍ vb. 1. v. ţinti. 2. v. îndrepta. 3 … Dicționar Român
troglodytes — OCHÍ2, ochesc, vb. IV. 1. intranz. A potrivi o armă la ochi pentru ca proiectilul să nimerească ţinta; a fixa linia de ochire a unei arme; a lua ţinta, a ţinti. ♦ tranz. A ţinti pe cineva sau ceva cu o armă; p. ext. a lovi ţinta cu un proiectil.… … Dicționar Român
cuprinde — CUPRÍNDE, cuprínd, vb. III. I. tranz. 1. A prinde, a apuca ceva de jur împrejur cu mâinile sau cu braţele. ♦ tranz. şi refl. recipr. A (se) îmbrăţişa. ♦ (înv.) A lua prizonier; a captura. 2. fig. A îmbrăţişa cu privirea; a vedea; a înţelege, a… … Dicționar Român
cârpi — CÂRPÍ, cârpesc, vb. IV. tranz. 1. A petici, a repara, a coase un obiect rupt sau descusut. ♢ expr. Cu ochii cârpiţi de somn = neputându şi ţine ochii deschişi din cauza somnului. 2. A repara un obiect spart sau crăpat. 3. fig. A pălmui pe cineva … Dicționar Român
pune — PÚNE, pun, vb. III. A aşeza, a instala, a plasa într un loc. ♢ expr. A pune foc = a) a incendia; b) fig. a înrăutăţi situaţia. A pune (ceva) la foc = a expune (ceva) acţiunii focului (pentru a fierbe, a găti etc.). A pune (cuiva ceva) la picioare … Dicționar Român
sări — SĂRÍ, sar, vb. IV. intranz. I. (Despre fiinţe) 1. A se desprinde de la pământ, avântându se în sus printr o mişcare bruscă, şi a reveni în acelaşi loc; a sălta. ♦ A dansa, a ţopăi, a zburda. ♢ expr. (tranz.) Sare tontoroiul (sau drăgaica), se… … Dicționar Român
căpcăun — CĂPCĂÚN, căpcăuni, s.m. Fiinţă fabuloasă din mitologia populară românească, închipuită cu trup de om şi cu cap de câine, uneori cu două capete şi cu două guri, despre care se spune că mânca oameni. ♦ Epitet dat unui om rău, crud, sălbatic. Cap1 + … Dicționar Român
corn — CORN1, (I 1, 6) coarne, (I 4, 5, II) cornuri, s.n., (I 3, III) corni, s.m. I. 1. (La animalele cornute) Fiecare dintre cele două excrescenţe de pe osul frontal al rumegătoarelor. ♢ loc. adj. (Despre cuvintele, relatările cuiva) Cu coarne =… … Dicționar Român
